Duminică de februarie în București: Muzeul Theodor Aman, Palatul Cesianu-Racoviță, grafitti art
Ca proaspăt venetici de Rm Vâlcea, iată că am ajuns să fim și turiști în orașul nostru natal 😅 Am observat o tendință în ultima vreme: românii tind să nu fie deloc miloși cu Bucureștiul atunci când îl descriu. Noi, mutați de curând într-un orășel frumos, dar despre care aș putea spune că este prea mic pentru expansivitatea mamei Rahetă, tânjim încă după rădăcini și după urbea noastră aglomerată și plină de viață. În Rm Vâlcea pare că toată lumea se știe cu toată lumea, fapt pentru care m-am văzut nevoită să adopt strategia "keep a low profile", ceea ce nu îmi stă deloc în caracter. 😂 În atât de low profile am zis că mă mențin, încât trei săptămâni m-am baricadat efectiv în casă, tânjind după prietenii mei din București, după agitație, după orașul meu drag care respiră cultură și distracție, după o cană de zahăr cerută în miez de noapte de la vecina și prietena mea, pe care nu o uimeau niciodată poftele mele de cine știe ce prăjituri la te miri ce ore și care mă recunoștea...