Zece locuri de vizitat în orașul Râmnicu Vâlcea

Dacă am scris ultimul articol despre muzeele bucureștene, am simțit nevoia să dau ceva înapoi și pentru orașul nostru adoptiv.

Râmnicu Vâlcea este un orășel mic, dar foarte liniștit și îngrijit. Cumva, prea liniștit pentru agitația din mintea mamei Rachetă, dar extraordinar de potrivit pentru micul Sfârcolac, căruia îi este mult mai ușor să proceseze senzorial tot ceea ce se întâmplă în jurul său. Sau cel puțin așa pare. 😅

În jurul orașului sunt sute de locuri de văzut și făcut, dar și orașul în sine are câteva locuri faine, musai de pus pe harta itinerariilor voastre prin Oltenia.

Mamei Rachetă cel mai mult îi place multitudinea de case în stil neoromânesc, majoritatea renovate și într-o condiție excepțională. Și da, aici a văzut mama Rachetă și influența Art Nouveau-ului mai pregnantă decât în alte locuri în definirea stilului neoromânesc. Dar în fine, nu am să vă plictisesc cu asta sau cu faptul că mă refer la mine la persoana a III-a ca un om complet sănătos la cap. 😅

Am să vă spun în schimb despre ce puteți vedea în orașul Râmnicu Vâlcea, indiferent de anotimp, cu sau fără copii.

Voi începe cu trei locuri în care am reușit să evadez fără Sfârco, pe principiul "Parcat la grădiniță, uăăăăi, libertateee!" 😂 și voi continua cu celelalte șapte vizitate împreună cu cel mic.

1. Muzeul de istorie "Aurelian Sacerdoțeanu"

Fiecare muzeu de istorie din țară are ceva aparte, indiferent de dimensiunea sa. Aici mi s-a părut foarte interesantă zona de tehnică militară (deși din câte am înțeles zona aceasta nu face parte din exponatele permanente ale muzeului, expoziția fiind temporară).
Dar să o luăm cu începutul. 

Clădirea muzeului este construită în 1898 și este declarată monument de arhitectură.

În ceea ce privește aranjarea exponatelor, colecțiile permanente ale muzeului sunt dispuse cronologic pe cele două etaje.

La parter se începe vizita cu foarte multe vestigii interesante din epocile paleolitic, neolitic și epoca bronzului, dar și replici/reconstituiri, unele semnalizate, altele mai puțin semnalizate ca fiind replici. Avem chiar și niște reconstituiri de locuințe din acea perioadă. 

Se trece apoi la epoca cuceririlor romane, cu reconstituiri ale unor situri arheologice din zonă (Stolniceni, Ocnița, Arutela, Buridava).

Tot la parter, într-un fel de sală/patio central, am găsit expoziția de tehnică militară, cu piese de armament moderne și contemporane în regim demilitarizat: proiectile, bombe, rachete, mine navale și antipersonal/antitanc, muniție, lansatoare, grenade.

Am stăruit puțin mai mult asupra acestei expoziții pentru că mi s-a părut foarte interesantă, după care am urcat la etaj spre prima sală, care reprezenta evul mediu vâlcean.

Aici, o zonă este destinată istoriei sub Mircea cel Bătrân, în timpul căruia s-au făcut primele atestări ale orașului Rm Vâlcea (1388,1389- anul în care a fost denumit oraș domnesc), urmând apoi a fi reprezentați domnitorii Țării Românești, armuri și arme medievale specifice, plus o replică a primei tiparnițe din Țara Românească ce s-a aflat la Mănăstirea Govora. De aici s-au răspândit cărți în toate regiunile țării.

Începând cu cea de a doua sală, am trecut prin Revoluția de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu, ce a pornit din județul Gorj, traversând Oltul în Vâlcea în drum spre București.

Au urmat pe rând perioada Războiului de Independență și cea a Primului Război Mondial (cu o reproducere a unui buncăr și a unei tranșee).

Excursia noastră în timp a fost întreruptă de impresionanta colecție numismatică a lui Mitică Crăciunescu.

De remarcat camera finală axată pe istoria școlilor și a educației vâlcene, conținând și cataloage, carnete și diplome. Mi-au răsunat cumva în tărtăcuță toate vorbele bunicilor, acelea cu "pe vremea noastră se făcea carte, nu ca acum" atunci când am văzut rezultatul general al examenelor pe clase, la finele anului 1929-1930 în cadrul liceului Alexandru Lahovari, unde am putut observa numărul mare de repetenți, inclusiv la clasa a I-a, precum și nota relativ mică cu care se lua Premiul I (8,58 la clasa I). 😅 Păi măi bunicilor, eu cu 8,58 nu puneam nici măcar de o mențiune în școală. 😂

Am plecat apoi de la Muzeul de Istorie către cel de-al doilea obiectiv, 

2. Muzeul de artă "Casa Simian"

Clădirea muzeului a aparținut familiei Simian, una dintre cele mai reprezentative familii în istoria orașului Rm Vâlcea și a fost construită în 1940 sub îndrumarea arhitectului Gheorghe Șimotta.

Mi s-a părut absolut surprinzătoare îmbinarea de stiluri , influențe și accente: casa este construită în stil eclectic, cu influențe ale stilului mediteranean, cu elemente gotice și renascentiste și accente neoclasice și rococo.

Soții Simian, originari din Săliștea Sibiului și deținătorii Fabricii de Piele din Rm Vâlcea, au reprezentat una dintre familiile cu o importanță majoră în dezvoltarea orașului.

Muzeul de artă s-a constituit inițial în jurul unei colecții de 300 de piese, donație a Esmeraldei Capelleanu către liceul Alexandru Lahovari, iar în acest moment numără peste 2300 de lucrări.

Că tot am menționat în articolul anterior despre sculpturile Storck care înfrumusețează muzeul Theodor Aman din București, ei bine, și la Casa Simian regăsim o colecție de sculptură transferată de la Muzeul Storck din București.

Am găsit aici și lucrări semnate Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Pătrașcu, Ressu, Țuculescu, Ghiață (ca să menționez doar o mică parte a artiștilor prezenți la Casa Simian prin operele lor).

Casa Simian mi-a plăcut enorm și pot spune că este unul dintre cele mai interesante muzee de la noi din țară, atât ca arhitectură, cât și în ceea ce privește conținutul și da, categoric că voi reveni cu Sfârco atunci când va mai crește nițel, dar și cu prieteni bucureșteni amatori de artă. 

Când să plec de la Muzeul de Artă, mi-am dat seama că aș mai avea o jumătate de oră de "umplut" până să îl "ridic" pe Sfârco de la grădiniță. Timp suficient de o plimbare scurtă, dar insuficient de încă un muzeu. Așa că m-am orientat spre un loc lăudat de vâlceni, adică spre

3. Arhiepiscopia Râmnicului

Situată la poalele dealului Capela, Arhiepiscopia Râmnicului este una dintre cele mai vechi eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române și poartă amprenta marilor voievozi ai Țării Românești.

Am încheiat astfel primul tur prin Rm Vâlcea, cel "Sfârcolacfree" încântată de orașul nostru adoptiv, gândindu-mă deja la locurile rămase de vizitat.

Așa că nu mi-a luat mult până să ajung, de data aceasta împreună cu Sfârco, la celelalte obiective:

4. Casa Memorială Anton Pann

Monument de sec XVIII, casa a fost mutata 37 de metri de pe amplasamentul ei inițial, fiind reamenajată și transformată în muzeu în jurul anilor 1980.

Muzeul conține diferite obiecte și piese de mobilier care au aparținut lui Anton Pann, pe care însă nu le-am fotografiat "din cauza la faptul" că taxa foto, chiar și pentru telefon era exorbitantă (cam de zece ori mai mare decât la orice alt (mult mai) mare muzeu bucureștean), așa că de data aceasta am decis să fiu zgârcită.😅 

Pe numele său complet, Antonie Pantoleon Petroveanu, bulgarul refugiat inițial în București, a devenit ulterior profesor de muzică la școala de pe lângă Episcopia Râmnicului.

Aici, în casa sa din Rm. Vâlcea a luat naștere prima variantă a liniei melodice a Imnului Național, pe versurile lui Andrei Mureșanu, iar ca să ne legăm puțin de următorul nostru obiectiv, Imnul a fost cântat pentru prima dată la 29 iulie 1848 în Parcul Zăvoi din Rm. Vâlcea.

5. Parcul Zăvoi

Aflat în proximitatea Casei Memoriale Anton Pann, parcul este considerat a fi unul dintre cele mai vechi de la noi din țară.

Cu toate acestea, nu am să stărui foarte mult asupra sa. Dincolo de valențele sale istorice (aici s-a intonat pentru prima oară Imnul Național, are o istorie de peste 170 de ani, denumirea sa fiind aleasă de către domnitorul Barbu Dimitrie Știrbei), este totuși doar un...parc 😅 cu alei, locuri de joacă pentru copii și un lac artificial.

Dacă ar fi să mă întrebați pe mine, într-un top al preferințelor mele asupra locurilor de promenadă din Rm Vâlcea, aș alege ceva mai special, ce nu găsești în toate orașele, cum ar fi

6. Faleza Oltului

Lucrul care îmi place cel mai mult la orașul Râmnicu Vâlcea este bogăția sa naturală și peisajele. Și deși nu te-ai aștepta, orașul are și o mică deltă, Delta Olăneștiului, acolo unde râul Olănești se varsă în Olt. 

Chiar denumirea orașului vine de la Râmbnic, adică "lacuri cu pește" pentru că zona actuală a orașului era plină de astfel de lacuri în trecut.

De fapt, se spune că platforma orașului este formată din aluviunile aduse de râul Olt acum zeci de mii de ani.

Zona este plină și în prezent de nisipuri, trestie, papură și sălcii.

Și ca un lucru extrem de interesant, cel mai mare cartier al Râmnicului a fost format din bulgarii care au venit aici în secolul trecut și au format comunitatea Ostroveni.

Dacă tot am vândut pontul cu unul dintre locurile mele preferate de promenadă, poate ar fi cazul să spun și de locul preferat de Sfârco pentru plimbări, adică

7. Grădina Zoologică

Nu am să vă plictisesc de data aceasta cu descrieri ample. Știți și voi despre ce este vorba într-o grădină zoologică. Nouă ne-au servit numai bine vizitele cu nemiluita aici, pentru că s-au petrecut în timp ce Sfârco a învățat la terapie despre animalele sălbatice.

Am lăsat spre final locurile mele preferate din oraș. Top trei în lista mea. Unul popular, alte două mai puțin cunoscute. 

Ca bucureșteancă get-beget, obișnuită cu asfalt și peisaje în mare parte antropice, probabil că nu este de mirare că partea preferată de mine din întreg orașul sunt dealurile.

Așa că am să încep cu cel mai cunoscut dintre ele, adică

8. Dealul Capela

Unul dintre principalele repere ale orașului, Dealul Capela, este un loc învăluit în legende și mistere. De la sanctuarele coloniștilor romani de la care se spune că ar fi rămas Boul de Piatră, la închisori și tuneluri subterane, toate poveștile pe care le afli despre acest loc par a fi parcă din altă lume.

Numele dealului vine de la o capela catolică ridicată de austrieci, care a rezistat până la mijlocul secolului XX. 

Iar dacă nu știați, pe Capela a fost prima pârtie de bob din țară, realizată de generalul Pleșoianu, iar în 1923 aici s-au desfășurat Campionatele Naționale de Bob și Săniuțe (da, aparent exista așa ceva și la noi în țară😅). Exista chiar și o trambulină de schi.

Nouă personal ne place Capela pentru drumețiile pe care le putem face, chiar dacă traseele nu sunt tocmai ușoare pentru Sfârco. Și este un loc extraordinar de frumos, indiferent de anotimp. Deci da, chiar și când copacii-s goi.

Iar dacă ați ajuns pe Capela, nu ratați o vizită la 

Monumentul Independenței

Aflat la poalele dealului Capela, Monumentul Independenței a fost ridicat în memoria eroilor căzuți în timpul războiului din 1877-1878 și a fost inaugurat în 1915.

9. Dealul și Schitul Cetățuia

Locul care nouă ne-a fost foarte drag și ne-a plăcut foarte mult, deși l-am vizitat toamna târziu, a fost Schitul de pe Dealul Cetățuia. 

Urcarea spre Schitul Cetățuia este frumoasă în orice anotimp al anului. Locul este foarte bine îngrijit, iar de primăvara până toamna târziu este înțesat de flori.

De sus de la Schit aveți parte de peisaje și panorame frumoase asupra orașului, în timp ce liniștea de care ai parte aici pare cumva să facă locul încremenit în timp. 

Schitul Cetățuia este locul în care au fost uciși Radu de la Afumați și fiul său, Vlad, în vârstă de doar șapte ani. trădați fiind de către boierii vânduți turcilor.

Au fost uciși chiar în altarul bisericuței, iar capul domnitorului a fost dus lui Suleyman Magnificul, trupul fiindu-i înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Așa că dacă ajungeți în Râmnicu Vâlcea, nu ratați o plimbare și pe Cetățuia, mai ales că este unul dintre locurile mai puțin știute, pe care nu l-am văzut până acum înțesat de turiști.

10. Platoul Fețeni de pe Dealul Goranu

Iarăși un loc puțin cunoscut de către turiști este Platoul Fețeni de pe Dealul Goranu.

Deși cunoscut de către localnici, aici fiind locul organizării mai multor festivaluri, noi am nimerit într-o seară de weekend liniștită, în care am jucat fotbal cu Sfârco și am admirat orașul văzut de pe deal, fiind cam...singurii vizitatori.

Platoul este situat în satul Fețeni, actualmente suburbie a orașului Rm. Vâlcea, iar drumul spre acesta șerpuiește prin pădurea de pe dealul Goranu.

Se spune că aici ar fi fost locul de fugă și refugiu al râmnicenilor atunci când orașul era asediat dinspre sud.

De aici pot fi întrezărite și "piramidele" din Valea Stăncioiului (arie protejată, Rezervație Naturală Geologică).

Acestea sunt cele zece locuri de vizitat în Râmnicu Vâlcea pe care vi le recomandăm, atât ca turiști, cât și ca proaspăt locuitori permanenți ai orașului. 

Sunt locuri pe care noi nu le-am vizitat dintr-o dată, ci pe parcursul a câtorva luni de când ne-am stabilit aici. 

Pe lângă acestea, noi am fost plăcut impresionați de mâncarea bună din restaurantele Râmnicului, în special de cele cu meniu internațional. Ai zice că aici la Vâlcea ești în plină climă mediteraneană dacă e să te iei după câte fructe de mare gătite în fel și chip, risotto și paste am îngurgitat până acum. 😂 Unul dintre lucrurile bune ale faptului că mulți dintre localnici au fost plecați prin afara țării. Reîntorși aici, au deschis restaurante foarte faine, unele dintre ele extinzându-se și în București.

Iar pe lângă locurile pe care le puteți vizita în oraș, sunt sute de locuri extraordinar de frumoase în jurul orașului, Vâlcea fiind unul dintre județele cu un potențial turistic fenomenal, dacă este să mă întrebați pe mine. De la stațiuni curative, băi, trasee montane, unele dintre cele mai frumoase mănăstiri de la noi din țară, construcții unice cu valoare istorică pe care nu le găsiți niciunde altundeva (culele), trasee pentru pasionații de enduro, baraje, lacuri, râuri, cascade, festivaluri unice în țară, totul este wow când vine vorba despre județul Vâlcea.

Așa că ne simțim datori să revenim cu tururile făcute de noi în afara orașului, pe care le vom organiza în funcție de proximitate.

Rămâneți așadar cu ochii pe noi și spor la hălăduit!