Pitici pe poteci

Am zis că dacă tot am reușit să îi scoatem Mărețului Gușter pașaport (o să vă povestesc cândva și ce distracție a fost la pașapoarte), să profităm de el și dăm o fugă până în Bălegaria. Așa, rapid, de dimineață până seara. Cu Șeful de Trib la cârmă a fost mai degrabă ca un ultra maraton. Trei obiective în Bulgaria în opt ore. Asta cu tot cu statul la vamă la Ruse undeva la o oră la dus și o oră la întors. Și dacă tot vorbim de ultra maraton, ne-am gândit să luăm și una bucată bunică puțin cardiacă după noi. Căci dacă e bal, bal să fie! Am vrut să evităm Veliko. Văzusem cu două săptămâni înainte, pe când ne întorceam din sejurul din Bulgaria "hoardele" de turiști români care veneau de la Veliko. Moment în care mi-am spus "iată o locație pe care probabil că o să o vedem când va da înghețul și se vor sătura românii de ea." Prima oprire a fost la Mănăstirea Basarabovo , Ocazie cu ajutorul căreia am aflat și eu ca Sfântul Dimitrie Basarabov era bulgar :). Știu,

Sau ce am reușit să vedem din itinerariul stabilit pentru Ploiești - Vălenii de Munte - Chiojdu . Sfârcolac = specie (mai puțin) mitologică necompliantă de pui de om, care disturbă liniștea și produce sudori reci tuturor celor care intră în contact cu el. Norocul părinților de sfârcolaci, care își doresc să mai vadă lumina zilei din când în când este că există obiective turistice aproape de casă, cu grădină mare (în care pot zburda sfârcolacii precum niște capre turbate). Iar dacă în ziua respectivă i-a mai căzut din cur și vreunui porumbel pe tine, dai și de câte un ghid super mișto, căruia nu îi vine să-l trăsnească pe Sfârcolac (numai Dumnezeu știe de câte ori m-am aflat eu în situația asta) și reușește să pună sare și piper în prezentări, astfel încât să îi destindă și pe bieții părinți. Dacă până la final ghidul nu numai că a rezistat, dar a mai luat și sfârcolacii la pupat și drăgălășit, clar te gândești că ți-a pus Dumnezeu mâna în cap. Acesta este unul dintre foarte mult