Conacul Pană Filipescu și Casa cu Blazoane

Sau ce am reușit să vedem din itinerariul stabilit pentru Ploiești - Vălenii de Munte - Chiojdu.

Sfârcolac = specie (mai puțin) mitologică necompliantă de pui de om, care disturbă liniștea și produce sudori reci tuturor celor care intră în contact cu el.

Norocul părinților de sfârcolaci, care își doresc să mai vadă lumina zilei din când în când este că există obiective turistice aproape de casă, cu grădină mare (în care pot zburda sfârcolacii precum niște capre turbate). Iar dacă în ziua respectivă i-a mai căzut din cur și vreunui porumbel pe tine, dai și de câte un ghid super mișto, căruia nu îi vine să-l trăsnească pe Sfârcolac (numai Dumnezeu știe de câte ori m-am aflat eu în situația asta) și reușește să pună sare și piper în prezentări, astfel încât să îi destindă și pe bieții părinți. Dacă până la final ghidul nu numai că a rezistat, dar a mai luat și sfârcolacii la pupat și drăgălășit, clar te gândești că ți-a pus Dumnezeu mâna în cap.

Acesta este unul dintre foarte multele motive pentru care vă îndemn să vizitați  

Conacul Pană Filipescu, din Filipeștii de Târg.

Conacul a fost primul obiectiv aflat pe lista noastră în ceea ce privește excursia de o zi planificată spre Vălenii de Munte.

Filipeștii de Târg se află la aproximativ o oră și zece minute de București.
Știam că pe lângă Ploiești sunt foarte multe obiective istorice de vizitat, dar că mai toate se află în paragină (de exemplu Micul Trianon de la Florești), așa că supriza noastră a fost cu atât mai mare să găsim în zonă un conac renovat.

Conacul a aparținut boierilor Filipești, a fost construit în 1650 și este intrat pe traseul turistic "Drumul Cantacuzinilor". Legătura între cele două familii s-a creat în momentul în care logofătul Pană Filipescu s-a îndrăgostit și a luat-o de soție pe fiica cea mare a lui Constantin Cantacuzino. Și cum se întâmplă de obicei cu averea bărbatului după ce se însoară, moșia Filipeștilor a fost într-un final vândută Cantacuzinilor. Dar asta s-a întâmplat după Primul Război Mondial, deci presupun că nu are nicio legătură una cu alta, așa că vă puteți însura liniștiți. Maximul ce poate moșteni femeia după un bărbat ar fi datoriile. :)

În trecut, curtea conacului adăpostea un adevărat parc dendrologic. Acum, aleea care duce spre conac este străjuită de o livadă de pruni.

În interiorul conacului nu am avut voie să fotografiem, dar vă pot spune că prima cameră conținea  machetele ctitoriilor Cantacuzinilor, apoi am intrat într-o cameră în care a fost recreată copia fidelă a unei tiparnițe de secol XVIII, iar în final  am vizitat biroul lui Gh. G. Cantacuzino-Nababul.

M-a impresionat portretul în mărime naturală al lui Mihail Cantacuzino, realizat de Theodor Aman.

Beciul conacului se întinde pe toată suprafața acestuia și adăpostește bunuri găsite în timpul lucrărilor de restaurare și recrează momente din activitatea agricolă. Dealtfel beciul este singurul loc în care am avut curaj să intru cu gușterul, fără teama că va dărâma ceva, întrucât am avut spațiu suficient de manevră și de a juca un fel de "mațele încurcate" ori de câte ori îl prindeam și îl țineam strâns să nu alerge prin beci.

Aici aveți căteva detalii despre conac, cât și programul de vizitare și tarifele.

Am mai zăbovit apoi puțin prin curte, cât să dezvolte gușterul o pasiune aparte pentru storcit prunele de pe jos cu genunchii, am mai facut două poze din fugă și am pornit spre următoarea destinație.

Se făcuse prânz deja, întrucât am plecat târziu de acasă, la ora 10, așa că era musai să găsim un loc unde să luăm masa. Am ales  

Casa Seciu, din Boldești-Scăeni, 

pentru că era oarecum în drumul nostru spre Văleni și destul de aproape de conac (cca 35 de minute).

 

Casa Seciu se află pe vărful unui deal de pe care se văd foarte frumos podgoriile terasate.

Am cerut doamnei care ne-a servit să ne dea o masă cât mai departe de "civilizație" și spre norocul nostru ne-a oferit o masă lângă locul de joacă pentru copii. Astfel, am putut mânca și noi, așa cum mănâncă părinții de copii și anume pe rând. :)

În timpul cât soțul servea masa, ne-am dat în leagăn și ne-am uitat la animăluțele din grădină.

Terasa Casei Seciu este foarte frumoasă, porțiile de mâncare sunt imense, prețurile sunt peste medie (200 lei trei feluri principale, o ciorbă și băuturile). Mâncarea este bună, exceptând preparatele la grătar, care au cam fost "rare". Să mănânci un mușchi de vită în sânge e ok, dar mi s-a părut puțin ciudat să îl aud de Ghiță guițând din mici sau pe Coco piuind din pulpițe.

Ca de obicei, câștigat a fost șeful de trib. El pare că nu dă greș niciodată cu pomenile de porc, tigăile picante și preparatele bogate în colesterol. Pare să nu realizeze că mai trebuie să trăiască până la 70 de ani, că avem de achitat ratele la casă...

Cum se făcuse deja ora 14, ne-am dat seama că nu mai avem timp să vizităm și Văleniul, unde îmi setasem trei obiective, așa că ne-am îndreptat spre comuna Chiojdu, județul Buzău (drumul trece prin Văleni, iar de la Casa Seciu la Chiojdu am făcut o oră).
Ne-am îndreptat așadar spre următorul obiectiv:

Casa cu Blazoane, Chiojdu

Habar nu aveam unde este Chiojdu pe hartă. Dar ce pot să că spun este că drumul dinspre Văleni spre Chiojdu este plin de peisaje care îți taie răsuflarea, iar în ultima porțiune șerpuiește tare fain printre dealuri pline de pruni și cătină.

Știam despre Casa cu Blazoane de anul trecut de la un muzeograf de la Conacul Bellu, dar oarecum uitasem. Știam că este într-o comună de care nu a auzit nimeni la granita dintre Prahova și Buzău, așa că oarecum mi s-a șters din memorie. Până acum. Și tare aș fi pierdut dacă nu îmi reaminteam.

Ce este Casa cu Blazoane?
Dacă îl întrebați pe Șeful de Trib, va spune că este "un nou prilej de a ne rupe picioarele prin toate coclaurile". Dacă mă întrebați pe mine, vă spun că este o casă boierească de secol XVIII, care din 2013 a intrat în patriomoniul Uniunii Arhitecților din România și o dată cu aceasta a intrat și în restaurare. Și că este una dintre construcțiile despre care se spune că a servit drept inspirație pentru casa de apare pe bancnota de 10 lei.

Aș spune că puteți găsi aici o oază de liniște și frumos, dar am să ma rezum doar la frumos, întrucât noi am ajuns sâmbăta la ora 16, când în toată regiunea pare că se făceau nunți, Casa cu Blazoane fiind una dintre locațiile preferate de fotografii de nunți din Buzău. Și cum eu iubesc nunțile mult de tot, am încercat să scurtez șederea și să fac eforturi să nu iau în seamă aglomerația de miri, mirese, nași de care nu aveam loc. Și probabil că nici ei de noi :) .

 

La zece minute de Casa cu Blazoane, pe un drum prezentat a fi de către localnici "așa și așa" (parte asfaltat, parte forestier), dar practicabil este

Cascada Gîrbea, comuna Chiojdu

Așa că nu am putut să nu dăm o fugă și până acolo.

 

Cascada este spectaculoasă, numai că ea e oarecum parte integrantă din Domeniul Gîrbea (un fel de resort cu hotel, cabane, restaurant).

Găsiți o prezentare aici: Domeniul Gîrbea. Ce pot să vă spun este că fiind sâmbătă, nu am scăpat de nunți, cumetrii, tăieri de moț nici aici. Și dacă ar fi fost ca în filmulețul din link, pe bază de "chilău", ar fi fost ceva, dar noi am avut norocul să nimerim pe niște muzică de petrecere (un fel de populară cu iz de manea) care răsuna din boxa scoasă la interval în fața restaurantului. Adică ceva de-a dreptul "ciurific".

Overall, ieșirea aceasta ne-a priit și nouă și Sfârcolacului și deja abia aștept să îi propun Șefului de Trib un nou itinerariu, cu riscul de a dormi pe balcon săptămâna aceasta.