Basarabovo - Ivanovo - Cherven

Am zis că dacă tot am reușit să îi scoatem Mărețului Gușter pașaport (o să vă povestesc cândva și ce distracție a fost la pașapoarte), să profităm de el și dăm o fugă până în Bălegaria. Așa, rapid, de dimineață până seara.
Cu Șeful de Trib la cârmă a fost mai degrabă ca un ultra maraton. Trei obiective în Bulgaria în opt ore. Asta cu tot cu statul la vamă la Ruse undeva la o oră la dus și o oră la întors. Și dacă tot vorbim de ultra maraton, ne-am gândit să luăm și una bucată bunică puțin cardiacă după noi. Căci dacă e bal, bal să fie!

Am vrut să evităm Veliko. Văzusem cu două săptămâni înainte, pe când ne întorceam din sejurul din Bulgaria "hoardele" de turiști români care veneau de la Veliko. Moment în care mi-am spus "iată o locație pe care probabil că o să o vedem când va da înghețul și se vor sătura românii de ea."

Prima oprire a fost la

Mănăstirea Basarabovo,

Ocazie cu ajutorul căreia am aflat și eu ca Sfântul Dimitrie Basarabov era bulgar :). Știu, uneori mă surprind singură cu propria-mi inteligență.

Din București până la Basarabovo sunt cca 100 de km. Setați pe waze "Basarabovo Monastery".
Căutasem inițial review-uri și stiam că pe TripAdvisor locația era cotată la 4,5 din 5.
Mă așteptam după ce am văzut poze cu Basarabovo să ne rupem picioarele urcând pe stânci.
Nu a fost deloc așa. Plecați de acasă la 8.30, am ajuns în jur de ora 11.30, după ce am făcut "popasul" nedorit de o oră în vama Ruse.

Locul este într-adevăr spectaculos și am avut noroc să nici nu prindem aglomerată locația, deși am fost într-o Duminică, când la biserici și mănăstiri e puhoi de lume. Poate și pentru că se anunțase caniculă și numai Familia Rachetă se încumetă să facă trasee pe caniculă.

 

Cu Gușteroiul am vizitat chiliile din stâncă. În mănăstirea aflată în curte nu am mai intrat cu el, întrucât își pierduse deja răbdarea și i s-a părut mai amuzant să storcească niște corcodușe căzute pe jos. Nu știu ce este cu el și cu pasiunea asta a lui de a storci fructele, dar îl văd în viitor drept un mare specialist în alambicuri. Ah, nu, stați, că ăsta era visul meu neîmplinit, nu al lui :)

De la Basarabovo am continuat călătoria în Parcul Național Rusenski Lom, spre

Bisericile din piatra de la Ivanovo (drum de 20 de minute, aproximativ 16 km).

Ar fi fost bine dacă am fi avut la noi și un repelent pentru țânțari, pentru că ne-au ciuruit bine. Deci dacă alegeți să mergeți la Ivanovo, neapărat luați-vă unul.

Deși locația se numește astfel și mai face parte și din patrimoniul UNESCO, nu vă așteptați să găsiți cine știe ce Biserici. Este o singură bisericuță/chilie în stâncă (5 leva intrarea). Dacă nu ar fi fost peisajul care se vedea de la "balconul" ei, nu am fi intrat.

Recomand urcarea prin stânga obiectivului (nu prin față, pe scări), pentru că de acolo aveți parte de peisaje frumoase asupra întregii văi. Urcușul nu este deloc greu și nici periculos, deși din poze așa pare.

 

 

 O dată ajunși sus, la Biserica din piatră, puteți ieși pe micul balcon pentru a vedea canionul.

 

Dacă ați urcat prin partea stângă, vă recomand coborârea prin fața obiectivului, pe scările săpate în munte, care șerpuiesc prin covorul de iederă plină de țânțari și șopârle. Stați calmi, șopârlele sunt inofensive și greu de prins. 

Am alergat de nebună în zig zag până jos cu gândul că prind măcar una ca să-l pot speria pe Șeful de Trib și pe bunica, dar degeaba.

Asta mi-aduce aminte de o zi super faină în care am cumpărat niște anghilă de la pescărie. Știam că Șeful de Trib are fobie de târâtoare. Până acasă am tot scos anghila la el. Acasă a fost o adevărată bătaie cu angila peste picioare. Apoi am eviscerat-o, am prăjit-o și am aruncat-o :) Mi se făcuse parcă și mie puțin rău de la cât am aruncat cu ea prin casă.

Din punctul meu de vedere, Ivanovo merită pe deplin o vizită pentru peisajele de care aveți parte urcând până la Bisericuța din stâncă. Pentru faptul că deși se urcă ușor și rapid (cca 30 de minute maxim), peisajele se schimbă la fiecare colț, iar de sus ai parte de una dintre cele mai frumoase panorame asupra canionului Rusenski Lom.

Am plecat de la Ivanovo spre cel de-al treilea obiectiv al nostru,


Orașul medieval fortificat și cetatea Cherven 


Drumul de la Ivanovo la Cherven este de 19 km, cca 25 de minute.

Am să las pentru impresia artistică niște prime poze cu scări, ca să pară că am condiție fizică și că drumul este doar pentru cei "aleși", care prin "urcat pe munte" înțeleg fix asta, nu îngurgitatul de mici, coaste sau tigăi picante și concursul de bere - viteză de prin cârciumile de la munte.

 

 

Și acum să vă spun, să nu vă spun?

Mi-au lipsit micii și berea. 

Dar sunt fix 240 de trepte, pe care le poți urca luând căte o pauză de tras sufletul. Ocazie pentru a-mi da seama că fii-miu de 5 ani are o mai bună condiție fizică decât mine, pentru că a urcat singur.

La coborâre însă i-a revenit sarcina Șefului de Trib de a-l coborî în cârcă. Îi voi rămâne veșnic îndatorată, chiar dacă m-a alergat pe scările alea, iar apoi sus pe platou, de am zis că o să leșin.

Aici este o poză cu un peisaj frumos. Pe mine nu mă luați în seamă, căutam ceva pe jos. Nu mai știu exact ce: sticlele de bere, micii, demnitatea.

Asta în timp ce Șeful de Trib nu numai că era în regulă, dar mai căra și 21 de kg.
Cred că trebuie să mă apuc și eu să mănânc mâncăruri bogate în colesterol, că se pare că astea te țin întreg.

  

Alte bloguri de călătorii ar spune că în 10 minute de urcat ai ajunge sus.
Asta îmi aduce aminte de vremea când îmi urcam trupul de zeiță pe munți, mergeam de-mi venea să-mi trag una, mai întâlneam munțomani pe drum și-i întrebam dacă mai e mult. "Ah, nu, e colea, după curba asta, în 10 minute ai ajuns". Iar pentru mine se dilata timpul...

Pasajul ăsta, fără legătură cu subiectul, l-am lăsat aici ca să dau impresia de sportivă de înaltă performanță, că voi nu știți că de când urcam eu pe munte, trecu Pleistocenul peste mine. Și nici nu o să aflați, că nu vă spun.

Dincolo de asta, urcatul la Cherven, cu tot cu faptul că pe fii-miu nu-l putea trăsni un numărul doi decât în urcuș, organizarea referitoare la asta, împărțirea sarcinilor, apoi replierea, toate astea au durat aproximativ 30 de minute.
Apoi ce pot să vă spun este că am plimbat o punguță cu niște chestii pe tot platoul, prin toata cetatea, și am și coborât-o de acolo.
Probabil că s-au gândit bulgarii că nu ajunge nici naiba pe sus pe acolo și nu au pus nici măcar un coș de gunoi.

Am încercat să nu pierdem mult timp la cetate, pentru că era caniculă și riscam să murim deshidratați.
Așa că am alergat pe acolo ca nebunii, am făcut câteva poze și țuști, am coborât.

 

Norocul vostru este că a mea prietenă, Adriana, a fost și ea la Cherven și va scrie aici despre asta. Iar ea nu este croită pe sistemul "țuști", chiar vizitează și inventariază fiecare piatră.
Adriana a "lipit" Chervenul de alte obiective turistice din zonă, așa că veți avea de unde alege.

Nu faceți ca mine: luați-vă apă la voi!

Noi am fost în această excursie cu mâncare la noi, pe sistemul sărăcie picnic, pentru că știu că la noi orice masă la restaurant durează mult și nu am mai fi avut timp să vedem tot ce ne-am propus.
Dar puteți alege să mâncați în Ruse sau la Rusesnki Lom Hotel în Koshov.
La poalele cetății Cherven este o terasă cu bere rece și ceva carne la grătar. Nu pot da feedback, eu dacă nu știu ce mănânc, zic pas, nu mă risc la carnetătă de habarnamtătă.

Acestea fiind spuse, mai lăsați Nisipurile și vedeți și alte locuri de la vecinii bulgari.
Decât să vă enervați la cozi prin Comarnic, mai bine o faceți la Ruse.
Glumeam, mergeți și vedeți ce are de oferit Rusenski Lom. O să vă placă!