Conacul Drugănescu, o oază verde în apropiere de București

Avem și noi în familia Rachetă momente de lene, în care ne-am dori să vedem locuri cât mai aproape de București, eventual să ne urcăm în mașină și să nu ne dăm seama când am ajuns. Și dacă locurile respective sunt și prietenoase cu cei mici, cu mult spațiu verde și deloc aglomerate, ar fi genial! Știu, nu suntem "greu" de mulțumit deloc. 😅

Ca să fim sinceri, noi ne-am cam săturat de aceleași veșnice obiective ultra-știute și aglomerate din jurul Bucureștiului, precum Mogoșoaia sau Comana, unde în weekend ai extraordinara "șansă" de a face niște băi de mulțime în adevăratul sens al cuvântului. Apoi aerul acela de "bâlci", în care găsești orice, de la porumb la tarabe cu jucării chinezești, în care te scalzi în fum de mici, goana după un loc de parcare, rugăciunile pe care le înalți când în sfârșit ai găsit unde să parchezi mașina...E într-adevăr ceva neprețuit, de-a dreptul "ciurific". 😂

Noi fiind veșnic în căutare de "altfel" de locuri, credeam că le-am cam epuizat, așa că nu mică ne-a fost mirarea atunci când am dat de următorul nostru obiectiv,



Conacul Gavril Drugănescu, din Florești-Stoenești, județul Giurgiu

Teoretic, din centrul Bucureștiului până la conac se fac doar 40 de minute (37 de km).
Practic, nu faceți ca noi, să plecați din București între orele 10 și 13, pentru că veți face minim o oră doar cât traversați bulevardul Iuliu Maniu (ieșirea este înspre Pitești). Cum și dacă reușiți să ieșiți din București prin Zona Crepusculară Militari cu nervii încă intacți, până în Florești-Stoenești nu veți face mai mult de 15-20 de minute. 😅

În research-ul anterior ajungerii noastre acolo, văzusem că vizitatorii nu au acordat un rating foarte mare locului. Cu toate acestea nouă ne-a plăcut mult și vă spunem imediat și de ce.

Pentru că acest conac înseamnă istorie. Istorie despre care ne-a vorbit călugărul și ghidul nostru din acea zi. De ce călugăr, veți întreba? Păi long story short, conacul în stil brâncovenesc a fost ridicat între anii 1710-1715 de către Gavril Drugănescu, vornic de Târgoviște. Deoarece urmașii familiei Drugănescu nu au mai putut întreține conacul, acesta a ajuns în posesia prințesei Marina Stirbey. După o vreme, nici aceasta nu l-a mai putut întreține, așa că edificiul a ajuns părăsit.

În 2012, Protoieria Bolintin l-a preluat și s-a îngrijit de renovarea sa pentru a-i reda strălucirea de altădată.

În interiorul său a luat naștere și un muzeu etnografic (micuț, comparativ cu alte muzee etnografice din țară). Vizitarea (cu tot cu ghid) este gratuită, dar dacă vreți să lăsați ceva bănuți care vor ajuta într-o mică parte la întreținerea conacului, o puteți face. 

Am ieșit apoi pe terasa din spatele conacului, unde pentru câteva momente, mai mult decât istoria locului, ne-a atras blănoasa asta mică și torcăcioasă. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. 😂😂😂

Când am terminat de scărmănat pisica s-a terminat turul, am ieșit înapoi în curtea din față, unde ne-am bucurat de umbră, ne-am plimbat pe aleile parcului și am admirat statuile de care este plin acesta, dar despre care habar nu avem ce caută acolo. 😂

Apoi am intrat și la Bisericuța de lemn din curtea conacului, ce poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, unde ne-am întânit iar cu călugărul-ghid care împletea coronițe de flori pentru Icoana Maicii Domnului Prodromița, a cărei sărbătoare urma să fie ziua următoare.

Nouă ne-a plăcut mult aici, chiar dacă nu este la fel de spectaculos ca arhitectură precum ceilalți "frați" ai stilului brâncovenesc de la Potlogi sau Mogoșoaia și credem că este un loc tare fain pentru cei care caută o oază de liniște în afara Bucureștiului, păstrând distanțarea socială. Zecile de băncuțe din curte (unele cu mese) sunt ideale pentru picnic.

Încercați să ajungeți aici (noi am fost sâmbăta, pentru că nu știam cât de aglomerat va fi într-o zi de duminică, dat fiind faptul că au și Bisericuța din lemn) iar cât voi veți face asta, noi vom întoarce iar hărțile pe toate părțile pentru noi idei de evadare din București, dar nu numai. 😊