Târgoviște și împrejurimi: Zimbrăria Neagra, Curtea Domnească, Mănăstirea Dealu

În mijloc de iarnă mi-am dat seama că m-am cam lăsat pe tânjeală și am rămas datoare cu câteva locații vizitate toamna aceasta de către familia Rachetă, despre care nu am apucat încă să vă spun.

S-au întâmplat multe de când nu am mai scris.
Familia s-a mărit cu un nou membru cu blană, gheare și colți ascuțiți, care au capacitatea de a se împlânta în mâinile și picioarele mele și care mă persecută chiar și când scriu aceste rânduri, fiind vrăjit de sunetul tastaturii asupra căreia nu are control total așa cum și-ar dori.

Încă încerc să îmi dau seama ce a fost în capul nostru când am decis să îi oferim tomberonezei distrugătoare un adăpost: biscuiți, tărâțe, patinoar pentru muște? În fine...

Înainte să ne procopsim cu acest monstru cu blană, pe când viața noastră era puțin mai liniștită, când frigul ăsta pe care îl urăsc visceral (știu, iarna este frig, iar eu nu am aflat încă...) nu poposise încă, adică undeva pe la început de octombrie, ne-am hotărât să ne bucurăm de culorile toamnei "undeva frumos".
Între noi fie vorba, îmi place când văd cum i se ridică părul în cap Șefului de Trib când aude expresia "Undeva frumos" și cum încearcă din răsputeri să nu își traducă această expresie în termeni bărbătești, pentru că ar ieși ceva de genul: condus, rupt de picioare, condus, coclauri, condus, "câte, Doamne iarta-mă, om mai avea oare pe listă astăzi?", condus, căzut lat.

Am decis așadar să o luăm spre Târgoviște.

Dar nu înainte de a face prima oprire la

Zimbrăria Neagra din Bucșani

Nu ne așteptam să apucăm să și vedem zimbri.😊 Citisem înainte că rar se întâmplă să vezi zimbri, doar dacă îi prinzi la ora mesei, că se ascund de căldură etc.
Pot să spun că ori am avut noi un noroc chior, ori alții un ghinion fantastic, pentru că i-am văzut. De la depărtare, ce-i drept, dar nici nu mă așteptam să îi mângâi pe coadă.😊 Iar mie mi-a fost de ajuns că i-am putut vedea chiar și așa, la cât de rari sunt.

Zimbrăria are un observator în care poți urca să îi vezi mai bine și să îi și fotografiezi.

Ce trebuie să știți este că zimbrăria se află la cca 30 de km de Târgoviște, iar ultima porțiune de drum (cca 5 km) până acolo este prin pădure, pe drum forestier, dar bun și foarte practicabil. Ca de obicei, bineînțeles că am "omis" să îi specific acest aspect Șefului de Trib din teama de a nu reconfigura cumva traseul atât de bine stabilit dinainte. 😊

La ieșirea din rezervație am vizitat și micul muzeu de la intrare, care adăpostește o colecție mică de animale împăiate ce pot fi găsite în fauna pădurilor de la noi: divers păsăret, un mistreț, un râs, un cap de zimbru, căprioare și... O GORILĂ 😂😂😂. Nu știu cum s-a rătăcit gorila aceea împăiată acolo, nu au reușit să îmi spună nici paznicii, cert e că ne-a surprins plăcut, pentru că am râs mult de faza asta.

Nu am făcut multe poze în muzeu, pentru că nu sunt un mare fan al mortăciunilor împăiate, deși trebuie să recunosc că mi-a trecut de câteva ori prin minte să îmi împăiez pisica, ca să o am pe viață lângă mine, uitându-se la noi de pe bibliotecă. Nu, nu pisica actuală, care e o bestie nerecunoscătoare, ci cea de dinainte, care era o blândețe de animal. M-am gândit însă că niciun ochi de sticlă adăugat ulterior nu i-ar putea înlocui privirea ei din timpul vieții, așa că am decis să o returnez naturii, ca un om (aproape) sănătos la cap ce sunt. 

Am pornit apoi spre cel de-al doilea obiectiv:

Curtea Domnească, Turnul Chindiei și Muzeul Tiparului

Am vizitat astfel Biserica Domnească, nu înainte de a ne panica și a face o mega desfășurare de forțe pentru că pe Sfârcolac îl apucaseră iar niște nevoi fiziologice pentru care nu eram pregătiți. Ca dealtfel de fiecare dată când vizităm ceva. Din fericire aici nu am mai pățit ca la cetate în Bulgaria, unde am fost nevoiți să ne plimbăm cu punguța cu doi că...ți surprize pe tot parcursul vizitei noastre, pentru că am găsit coșuri de gunoi și pungi.
Când spun că am vizitat Biserica Domnească, voi veți înțelege: am intrat, a început Sfârcolacul foiala, am făcut ochii roată prin interior, "ce frumos e", am ieșit.

Cam așa am vizitat și ruinele Curții Domnești, interior-exterior, 2 minute și 20 de secunde. 😊

În Turnul Chindiei am zis că nu mai are rost să ne încercăm norocul, așa că am făcut câteva poze cu el și ne-am trimis prietena să urce și să ne ajute cu alte poze pentru blog.
Așa că dacă nu vă place cum au ieșit, o cheamă Anca. Pe ea, pe prietenă. Și locuiește la adresa... 😊

În curtea ansamblului, pe latura de sud vest a porții, se află și Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești. Puteți găsi mai multe detalii despre el aici.

 

Am plecat de la Curtea Domnească și ne-am îndreptat spre ultimul obiectiv,

Mănăstirea Dealu

Am făcut aproximativ 15 minute de la Curtea Domnească la Mănăstirea Dealu.
Nu o să vă plictisesc cu descrieri ample, am să las pozele să vorbească. Vă voi spune doar atât: istorie, Mihai Viteazul, peisaje de vis, una dintre cele mai frumoase mănăstiri vizitate de noi.
Ah, necropola din Mănăstire adăpostește trupurile următoarelor personalități istorice: Vlad Dracul, Vladislav al II-lea, Radu cel Mare, Jupânița Caplea, Vlad cel Tânăr, Radu Vodă Bădica, Vlad Înecatul, Pătrașcu Vodă cel Bun, capul lui Mihai Viteazul, Mihail Movilă, caligraful Mihail Rusin, egumenul Matei al Mirelor.

  

 

Voi încheia prin a vă spune că orașul Târgoviște și împrejurimile sale merită luate în calcul dacă aveți de gând să faceți o excursie de o zi și nu știți încotro să o luați.
Lângă Curtea Domnească (adică lipite de aceasta) sunt câteva restaurante/terase cu mâncare delicioasă, gamă largă de preparate și prețuri deloc mari, unde puteți poposi cu picii mofturoși. Din fericire, măcar la capitolul ăsta stăm bine: Sfârcolacul ar mânca și pietre 😊

Hasta la proxima!