Oricât de mult ne-am dori să hălăduim pe tot felul de poteci de munte, sunt zile în care ne cuprinde efectiv lenea și dacă alegem să ieșim, ne-am dori un loc cât mai aproape de București.
Și atunci începe nebunia și încingerea neuronilor, pentru că uneori avem impresia că am văzut tot ce se putea vedea în apropiere de București.
Dar voi nu o cunoașteți pe mama Rachetă, care întoarce hărțile pe toate părțile: "Nu se poate, trebuie să găsim ceva <neumblat> încă." Dacă se poate să nu fie nici aglomerat, cu atât mai bine. 😊
Așa am ajuns la primul nostru obiectiv,
Mănăstirea Buna Vestire din Bolintin Vale
Aflată la 30 de km de București, într-un loc atât de liniștit, că parcă îți țiuie urechile, mănăstirea a fost atestată documentar în 1433.
Biserica de lemn a mănăstirii, construită în stil maramureșan este relativ nou ridicată, între 2004 și 2008.
Noi am vizitat mănăstirea într-o zi de sâmbătă, când nu am găsit nici țipenie de om, iar totul era cufundat într-o liniște deplină.
Dacă decideți să o vizitați, țineți cont că ultima bucată de drum (undeva la 2,5 km) nu este asfaltată, dar drumul este foarte practicabil, iar noi vă asigurăm că merită categoric o vizită, pentru frumusețea și liniștea locului.
Am fost plăcut surprinși să aflăm că în interiorul Bisericii de află o părticică din Moaștele Sf Nectarie, unul dintre Sfinții tare dragi nouă.
Dacă primul obiectiv a fost destinat mai mult mamei Rachetă, cel de-al doilea a fost destinat exclusiv lui Sfârco:
La Cătzărat, din Găiseni, Giurgiu
Comuna Găiseni se află la 40 de km de București și cca 20 de km de Mănăstirea Bolintin.
Ce am găsit aici? O adevărată oază de umbră cu locuri de cățărat pentru copii și adulți, deloc aglomerată, lucru extrem de rar în panoplia de parcuri de aventură apărute în ultima vreme în jurul Bucureștiului.
Dat fiind faptul că pentru Sfârcolac a fost întâia dată când a experimentat cățăratul și luând în considerare problemele lui de motricitate și de procesare senzorială, am încercat cel mai ușor traseu al parcului, acela pentru copii foarte mici (25 lei oricâte ture).
Am fost tare mândri de el, pentru că după ce a trecut de teama inițială, s-a simțit ca peștele în apă și chiar a repetat fericit traseul de câteva ori, tot numai un zâmbet și fericire.
Iar nouă ne-a plăcut atât de mult de felul în care s-a descurcat, că am decis să revenim apoi și weekend-ul următor (locul este deschis numai în weekend).
Și ce credeți? De data aceasta am trecut la alt nivel, am încercat și traseele mai dificile. 😊
Costul pentru toate traseele destinate copiilor este de 50 de lei.
Pentru noi partea cea mai dificilă a fost aceea de a-i muta carabina de pe un segment pe altul, întrucât singur nu se descurca. Așa că am umblat după noi prin tot parcul cu o băncuță pe care Șeful de Trib s-a cățărat pentru a-i schimba carabina lui Sfârco. Eu, după cum puteți vedea, eram însărcinată cu alte lucruri mai importante, precum trasul lui Sfârco în poze. Așa că vă puteți imagina că la final 'ăl mai nădușit dintre noi a fost Șeful de Trib. Cred că a dat jos vreo 3 kg 😂.
Ne-a plăcut atât de mult aici, încât plănuim să revenim cât de des putem 😊.
Apoi obosiți nevoie mare, am zis că este cazul să dăm o tură și prin
Livada Bunicii, tot din Găiseni
Aflată mai exact la 5 minute de locul de cățărat.
Ce este Livada Bunicii și cum am ajuns acolo?
Fix în dimineața dinaintea plecării noastre am găsit pe Facebook o postare a celor de la
Livada.Am aflat astfel că există o gospodărie cu o mare livadă plină de cireși, vișini, pruni, meri, peri și gutui, în care în anumite zile de weekend, după ora 14.00, cu un apel înainte la numărul de telefon 0756216616 se poate merge cu copiii la cules de fructe.
Noi am mers la cules de prune, 3 lei/kg, cu condiția de a se culege minim 5 kg.Intenționăm să revenim și la cules de gutui 😊
Ce pot să vă spun este că ne-am bucurat de experiența aceasta, mai ales că ultima dată când am fost la cules de fructe se făcea că era Pleistocen, iar fructele erau folosite pentru alambic. 😂
Dincolo de asta, prunele au fost absolut delicioase (puteți alege soiul de prun din care să le culegeți în funcție de destinația prunelor: magiun, compot sau pur și simplu consumate ca atare).
Pe noi ne-a însoțit bunica (nu a noastră, ci a livezii 😊 pentru incursiunea noastră în lumea perjelor).
Pentru noi a fost o zi reușită. Sfârco părea să fie de acord cu noi, cu toate că în livadă oboseala de la cățărat și-a cam spus cuvântul.
Plănuim așadar o revenire în sezonul gutuilor, că gândul meu a rămas la dulceața de gutui cu care sper să nu dau foc la casă.
Pe data viitoare!
Comentarii
Trimiteți un comentariu