Cetatea Histria și Capul Doloșman / Cetatea Argamum

Sau ce să faci la mare când nu ai chef de plajă 

A fost familia Rachetă la mare în septembrie. Pentru că ne lipsea marea, dar nu și aglomerația și pentru că fuse ziua de naștere a Șefului de Trib și simțeam nevoia de a pleca și noi trei zile undeva.

Și pentru că după două zile de stat ca ploșnițele pe plajă mi s-a făcut dor de ducă, în ultima zi, când teoretic trebuia să ne întoarcem în București, m-a trăsnit ideea de a face iar itinerariu de o zi.

Dacă e să întrebi pe cineva ce poți face la mare când nu ai chef de plajă, toată lumea o să te trimită la cazino sau la delfinariu. În cel mai fericit caz o să îți spună de munții Măcin, unde e mai greu să mergi o zi întreagă cu un sfârcolac. Așa că am luat harta Dobrogei, am întors-o pe toate părțile și am decis. Am ales ca primă destinație:

Cetatea Histria

Adică cel mai vechi oraș din România, aflat pe malul lacului Sinoe.
Din Mamaia până la Histria am făcut aproximativ 50 de minute. Nu am avut așteptări mari pentru că îmi imaginam un loc neîngrijit. La urma urmei ce poți vedea la o cetate antică? Niște pietre și bălării. Maxim niște șopârle.

Well...surprinzător, Histria este o cetate la care arheologii încă au de muncă (erau prezenți în număr mare și când am fost noi), fiind plină de lucruri interesante care așteaptă să fie descoperite.

Am intrat prima oara în Muzeul Cetății Histria, care este foarte interesant, dar pe care l-am văzut pe repede - înainte, pentru că Gușterul avea chef să se joace în pietricele, nicidecum să petreacă timp într-un spațiu închis în care nu avea voie să alerge în voie sau să spargă vreun vas vechi de mii de ani.

Așa că am să încerc să vă redau succint, așa cum a fost și vizita noastră în muzeu, lucrurile pe care am apucat să le vedem în timpul exercițiilor cardio, care au implicat alergat după copil, ridicatul copilului în cârcă, dat jos copilul din cârcă, tras de copil, răcit gura cu explicații pe bază de Duhul Blândeții, încercat niște șantaj emoțional nerecomandat de psihologi, parentologi și alti gogi din încrengătura de îmblânzitori de Gușteri, specia "nicio șansă".

Am văzut așa: obiecte de ceramică getică (tradus în limbaj de Șef de Trib hăituit de Sfârcolac: niște oale și cratițe), amfore (alias damigene), diferite obiecte din epoca romano-bizantină, vase din sticlă din epoca romană (vase pentru țuică), diferite obiecte funerare din ceramică sau piatră (aka accesorii de pompe funebre), basoreliefuri (pietre și iarăși pietre).

Pe lângă acestea, în sala centrală a muzeului pot fi admirate fragmentele faţadei unui templu de stil doric din prima jumătate a secolului al III-lea î.Hr, precum si fragmentele bazilicăi episcopale din secolul al VI-lea d.Hr.

Și dacă numele de Vasile Pârvan nu vă spune mai mult decât numele unei stații RATB, ei bine, aflați că Vasile Pârvan a fost arheologul care a început săpăturile de la Histria, săpături care continuă și în prezent. Deci arheolog. Nu influențăr. Nu politician. Arheolog, da? Cu plăcere :)

Acestea fiind spuse, după ce Gușterul s-a servit din fursecurile doamnelor de la muzeu pe care le-a înfipt cu ambele mâini în cavitatea bucală (are instinct de supraviețuitor, ca mă-sa), am pornit spre curtea interioara, adică spre ruinele orașului greco - roman.

 

Nouă ne-a plăcut la Histria, chiar dacă nu am apucat să o vedem decât în fugă. Ne-a plăcut cum se vedea lacul înconjurând cetatea, care de sus părea ca un sistem de labirinturi din piatră.

Am făcut apoi o oprire scurtă la Biserica Îngropată din satul Istria (1857-1860).

Pentru că Bisericuța este deschisă doar în timpul slujbelor, ar fi bine să sunați cu cca 10 minute inainte, la "numărul afișat pe ecran". Bine, puteți suna si la "locul faptei", numai că stăpâna cheilor este o doamnă foarte în vârstă, cu probeleme cu genunchii. Care a venit într-un suflet când a aflat că suntem deja acolo. Deci sunați cum scrie pe foaie. Fără nicio reținere :)

Ne-am continuat drumul spre:

Capul Doloșman și implicit Cetatea Argamum
 
De la Histria la Capul Doloșman am avut de parcurs un drum de o oră, foarte frumos în special în ultima parte, pentru că își făcea loc printre o mulțime de lacuri de culori diferite, de la turcoise, la albastru sau chiar maro (lacurile: Nuntași, Histria, Lunca, Golovița, Ceamurlia și în final lacul Razim).

Capul Doloșman este în realitate o întreagă rezervație naturală de floră și faună, aflată pe teritoriul satului Jurilovca. Este de fapt o faleză stâncoasă cu deschidere la Lacul Razim și cuprinde ruinele Cetății Argamum sau Orgame.

Și da, a fost primul lac cu valuri pe care l-am văzut :)

N-am apucat să facem poze și cu ruinele cetății sau să urcăm foarte mult pe stâncă (deși peisajul de sus îți taie răsuflarea), fiindu-ne puțin teamă de șerpii care își schimbaseră pielea prin ierburi. N-aș fi avut nimic împotrivă să mă întâlnesc cu ei mai pe la șes, dar așa, pe vârful stâncii cu o târâtoare dintr-asta pe la picioare, ar fi fost puțin cam mult :)

Partea mai puțin bună este că de la clădirea din poza de mai sus (despre care nu am apucat să aflăm foarte multe, pentru că o ceată de câini erau chitiți să-mi sfâșie fâșul; bănuiala mea e că era o clădire administrativă făcută cu fonduri europene, date fiind afișele din zonă) până la destinație mai este cca 1 km de drum...forestier. Pe care am reușit să îl facem cu o mașină care nu este de teren, dar cu ceva emoții. Partea bună este că te plimbi pe o potecă îngustă înconjurată de stuf și ape. Deci frumos.