Drumul vinului, partea I (adults only) - Crama Apogeum

A ajuns familia Rachetă și într-un loc "adults only", unde intrarea se face doar pe bază de programare.
Nu, nu este vorba despre vreun club de swingeri, că știu că vi-o iau creierii capului la trap și vă gândiți numai la prostii.

Dar mai bine să o luăm cu începutul. Se făcea că era o frumoasă zi de (încă) vară, când mama Rachetă a setat o nouă vizită de weekend pe harta Șefului de Trib: Tohani / Gura Vadului.
Cum ce vizităm în Tohani? Ce-om găsi și noi! E zonă plină de crame, ceva trebuie să găsim.

București-Tohani, o oră și douăzeci de minute (e puțin mai sus de Mizil).

Știți vorba aia cu barza chioară și cu Dumnezeu Care-i face cuib? Noi eram. Grup de barză, varză, viezure, toți chiori și în căutare de făcut ceva, orice, într-o zi călduroasă de weekend, când am trecut cu mașinile prin Tohani și am văzut o poartă mare pe care scria "Crama Apogeum".

"Oprește, Nae, vaporul, că uite, e mega șmecherie aici!" (da, ați ghicit; familia Rachetă s-a dus fără rezervare într-un loc semi-exclusivist. Nu faceți ca noi!).
Norocul nostru a fost că în momentul în care am ajuns acolo, tocmai pleca grupul cazat și am prins o portiță fără vizitatori. Asta și sistemul "miloaga"/"ochi de căprioară rănită" ne-au ajutat să vedem una dintre cele mai frumoase crame, cu una dintre cele mai interesante istorii. (Repet! Nu faceți ca noi! Una e căprioara miloagă! E unică! Intrați pe site-ul lor și faceți rezervare!)

Ce este de fapt Apogeum?

Este în primul rând istorie.
Pentru că acolo este Conacul Principelui Nicolae (fratele lui Carol al II-lea).

 

La Tohani s-a căsătorit cu Ioana Doletti (care era "puțin" căsătorită cu altcineva atunci când s-au cunoscut).
Și-au urmat amândoi inima căsătorindu-se și încălcând astfel Statutul Casei Regale. Căsătoria le-a fost ulterior desfăcută, iar Principele Nicolae a renunțat la statutul său, plecând în exil cu iubirea vieții sale.

În al doilea rând, Apogeum este via veche de 50 de ani, fetească neagră.

 

 

 

În al treilea rând este vinul. Multiplu premiat pe trei continente.
Ce îl face special? Faptul că Apogeum se face în producție mică, strugurii sunt recoltați manual, iar pentru obținerea vinului se folosesc metode vechi de 2000 de ani (în amfore de ceramică/argilă), care-i permit o fermentare lentă, de lungă durată.

Cel mai "nou" vin Apogeum are cel puțin trei ani, pentru că stă aproximativ doi ani în barique și încă un an în sticlă înainte de a fi comercializat.

Prețul unei sticle de Apogeum variază în funcție de anul fabricației și locul de unde îl achiziționați, între 160 (200 de lei la cramă) și 1500 de lei.

 

 

 

Noi, adulții din familia Rachetă recomandăm cu mare drag Crama Apogeum. Este unul dintre locurile care ne-au plăcut foarte mult și în care ne-am reîntoarce cu mare drag.

Acestea fiind spuse, parcă ni se făcuse puțină fomică, așa că am decis să mergem la 

Ferma Dacilor

Care pe alocuri ne-a plăcut, pe alocuri nu 😀

Ce ne-a plăcut: locația înconjurată de dealuri, peisajul, mâncarea o fo' bună, iar pentru cei cu sfârcolacii la purtător, au foarte mult spațiu de zburdat, plus o mulțime de animăluțe de văzut.

 

 

 

Ce ne-a plăcut, dar nu prea 😃: foarte puțin diversificat meniul și din meniul și așa sărac, am fost înștiințați de la început că lipsesc jumătate din preparate (disponibile erau doar două feluri de ciorbă și vreo două de felul doi), prețurile mult peste medie (mai mari chiar și decât în acest El Dorado al peisajului montan românesc, denumit Poiana Brașov; ca să înțelegeți, o porție de sarmale costa cu mult mai mult decât o porție de midii în Monaco Mamaia), foarte mare aglomerație pe terasă, când am ajuns noi se făceau tot felul de lucrări la interiorul restaurantului, fapt pentru care improvizaseră o toaletă pentru clienți într-una din camerele unde cazau turiști (totally not child friendly și atât de murdară, încât am utilizat-o cu greu, deși m-am simțit mai îmbiată de tufișurile din livada lor de pruni), iar ospătarii au încurcat comenzile (greu de încurcat când ai doar patru preparate în meniu).

Dar cine o știe pe mama Rachetă, știe că ea poate face bici din orice și că reușește să se simtă bine în orice situație. Un păhărel de suc de struguri și să vezi distracție.☺

De la Ferma Dacilor am plecat apoi spre

LacertA Winery

Despre care nu vă putem spune multe, întrucât atât de vraiște suntem, că nici măcar nu am verificat programul, așa că am ajuns fix când au închis. Deci făcurăm niște drum parțial forestier în care am crezut că o pierdem pe Maricica (mașinuța noastră), ca să nimic. Ah, pardon, peisaje frumoase, tras două poze, harcea, parcea, diii, Silver, la drum!

 

Poză cu familia Rachetă, în care Sfârcolacul iar era ocupat să storcească ceva de pe jos 😂

O fo' o zi frumoasă, dar date fiind obiectivele, recomandarea este să vă lăsați sfârcolacii acasă. Cramele se vizitează cu rezervare prealabilă (nu cum făcurăm noi) și includ tur cu degustare.

Rămâneți aproape, va urma și partea a doua din Drumul Vinului, în care nu am găsit niciun strop de vin. 😂