Ce poți vedea în Ilfov, partea a II-a: Mănăstirea Căldărușani

Familia Rachetă a avut mai multe zile libere în prima săptămână de după ridicarea Stării de Urgență, așa că s-a gândit să fructifice la maxim potențialul cremelor anti artrită. 😂

Cum tocmai ne întorsesem dintr-o mini vacanță în care ne-am cam rupt picioarele, am zis să nu ne mai obosim pe drumuri lungi și să dăm o fugă până "undeva aproape".
Inițial am vizat zona Snagov, unde am și fost, dar din păcate așa cum am fost până acolo, așa ne-am și întors. 😅

Cum am găsit pe internet informații contradictorii privind Palatul Snagov, dacă se poate sau nu vizita, am dat o fugă până acolo. Așa că dacă încă vă puneți această întrebare, să știți că nu se poate vizita. Am zis apoi să vizităm zonele de agrement că poate închiriem un caiac. Închise și acestea. Am luat-o în final spre Mănăstirea Snagov, gândindu-ne că acolo sigur trebuie să fie deschis. Ei bine...surpriză...era ferecată cu lanțuri până și pasarela/podul peste lac, care duce la mănăstire. Centrele de echitație din zonă...închise și acestea.
Și vorba aceea, nu făcusem decât o oră pe drum, oră în care am fi putut ajunge la Câmpina. Sau la Bucov. Sau oriunde altundeva unde am fi avut ce face.

Ne-am reorientat așadar spre Mănăstirea Căldărușani.

Și bine am făcut, întrucât tare liniște și frumos a fost. Și din nou, nu știu cum de avem norocul ăsta chior de fiecare dată, dar am fost singurii vizitatori. Abia când am plecat de acolo intra cineva cu mașina.
Ca un pont, noi nu ținem morțiș să participăm la slujbele religioase, ci mai degrabă să ne bucurăm de liniște și peisaje, fără aglomerație. Așadar vizitele la mănăstiri nu le programăm Duminica și nici în zilele de sărbători.

O dată intrați pe poarta Mănăstirii, s-a așternut în fața noastră o alee lungă străjuită de copaci.
Mănăstirea este ctitoria lui Matei Basarab.

În stânga noastră s-a lăsat un frumos parc în care am văzut chiar și o veveriță, suficient de iute de picior încât să nu o putem fotografia. Sau să se fi grăbit de la chiotele Sfârcolacului?
În dreapta se lăsa livada mănăstirii până spre lac.

După ce am trecut de poarta albă a Mănăstirii, am intrat într-o curte mare, înconjurată de chilii, în mijlocul căreia se afla Biserica Mare. Spun asta, pentru că pe domeniul mănăstirii se mai află două cimitire, dintre care unul cu propria-i Biserică.

Ne-a plăcut mult felul în care erau dispuse chiliile de jur împrejurul Bisericii, ca o fortăreață.

Mănăstirea deține și un muzeu, pe care poate aveți norocul să îl găsiți deschis, în care este prezentată istoria ansamblului monahal și Școala de pictură de la Căldărușani.
Și dacă nu știați cine este Nicu Zugravul, aflați că acesta a realizat icoane și praznicare în tinerețea sa la Căldărușani, iar acesta este nimeni altul decât Nicolae Grigorescu. 😀

Mănăstirea se află pe un fel de peninsulă înconjurată de lac. Însăși denumirea acesteia descrie așezarea sa, într-un fel de "căldare".

Pentru că super-energeticul Sfârcolac era dornic de plimbări și trânteală în iarbă, am ieșit din curtea mănăstirii pentru o plimbare pe domeniul acesteia. Care este foarte vast, plin de pădurici, livezi și viță de vie.

Ne-am bucurat de salcâmii încă înfloriți și de peisaje.

Am găsit un nuc sub care ne-am așezat să ne ferim de căldură și să îi dăm Sfârcolacului o gustare.
Iar înainte să plecăm, nu am putut rata o poză cu trenulețul care cred că a văzut toată țara 😂

Noi, Familia Rachetă, recomandăm cu drag Mănăstirea Căldărușani chiar și celor care nu sunt foarte pasionați de turismul "ecumenic". Este liniște, sunt peisaje și este foarte multă istorie. Iar dacă mergeți cu Sfârcolacii, luați și o păturică pentru un mic picnic. 😊