Excursie de weekend în județul Brașov: partea a III-a: Codlea & Șinca Veche
Rămăsesem datori cu partea a treia din mini vacanța noastră de trei zile în Brașov, mai precis cu ziua de Duminică, în care ne-am și întors acasă. Deci da, poate fi încă o excursie de o zi cu plecare din București, în cazul în care nu aveți decât o singură zi liberă pentru hălăduit.
Inițial ne gândisem și planificasem un cu totul alt itinerariu, dar fix în dimineața aceea văzu mama Rachetă un filmuleț cu alte obiective și precum o găină plecată după boabe, dar care a găsit în drum o mărgică strălucitoare, neuronii mamei Rachetă s-au scurtcircuitat și am decis pe loc schimbarea schimbării.
Acum cu noile obiective în minte, cum să le transmit eu Șefului de Trib/ șoferului de cursă lungă/ omului căruia i-am făcut genunchiul terci și cârca praf cu excursiile mele?
- "Puuuui!" plus ochi de căprioară rănită, plus vrăjeală, plus promisiunile unei frecții cu carmol care nu avea să se îndeplinească niciodată. 😂😂😂
Mno, a mers! Încă mai pot să îl farmec cu privirea de căprioară și vrăjeala. Asta sau încă închide ochii la multe tembelisme de dragul meu. This must be true love. 😂
Am făcut check out-ul din Brașov la ora 11.30 (nu reușim nicicum să fim matinali, oricât de mult încercăm) și ne-am îndreptat spre primul nostru obiectiv,
Municipiul Codlea
Ne-a impresionat foarte mult Codlea cu ale sale clădiri istorice extraordinar de bine îngrijite, cu faptul că este unul dintre cele mai frumoase, curate și îngrijite orașe pe care le-am văzut la noi în țară. Codlea ne-a dus foarte mult cu gândul la orășelele austriece de munte.
Istoria Codlei începe de la Cavalerii Teutoni care au ridicat Cetatea Neagră la poalele Măgurii Codlei (deși cele mai vechi urme provin din epoca Bronzului Târziu) și continuă cu o co-existență a românilor alături de sași, trece prin multe invazii ale tătarilor, prin Primul și cel de-Al Doilea Război Mondial (101 sași din Codlea au căzut pe front în Primul Război Mondial, iar în cel de-Al Doilea Razboi Mondial o mare parte dintre sașii codleni au fost încadrați în forțele armate naziste și în Waffen-SS). Foarte multe lucruri extrem de interesante despre istoria Codlei puteți găsi aici, dar mai ales la obiectivele văzute de noi, despre care vom scrie imediat.
Șinca Veche este locația asupra căreia am decis fix în aceeași zi.
În imaginea de mai sus, o poză cu mafioata fără ciorapi. 😂😂😂
Am trecut apoi pe lângă trovanți și pe lângă izvorul din care lumea căra bidoane întregi cu apă.
Am înțeles că apa din acel izvor ar fi vindecătoare. Dacă este așa, cred că un pahar de apă ar fi la fel de eficient precum șase bidoane de 5 litri, cât se chinuiau niște neni să care (își puseseră inclusiv copiii să coboare de pe deal cu bidoane în spate 😏).
Poze de la izvor nu pun, că la ce aglomerație era acolo, mi-ar lua mult să blurez toate fețele. 😬
Am intrat apoi in templu, care da, mi s-a părut extraordinar, dar de a cărui frumusețe iar nu ne-am putut bucura. Pentru că semi-întuneric, aglomerație, spațiu închis, deci meltdown. 😵
Inițial ne gândisem și planificasem un cu totul alt itinerariu, dar fix în dimineața aceea văzu mama Rachetă un filmuleț cu alte obiective și precum o găină plecată după boabe, dar care a găsit în drum o mărgică strălucitoare, neuronii mamei Rachetă s-au scurtcircuitat și am decis pe loc schimbarea schimbării.
Acum cu noile obiective în minte, cum să le transmit eu Șefului de Trib/ șoferului de cursă lungă/ omului căruia i-am făcut genunchiul terci și cârca praf cu excursiile mele?
- "Puuuui!" plus ochi de căprioară rănită, plus vrăjeală, plus promisiunile unei frecții cu carmol care nu avea să se îndeplinească niciodată. 😂😂😂
Mno, a mers! Încă mai pot să îl farmec cu privirea de căprioară și vrăjeala. Asta sau încă închide ochii la multe tembelisme de dragul meu. This must be true love. 😂
Am făcut check out-ul din Brașov la ora 11.30 (nu reușim nicicum să fim matinali, oricât de mult încercăm) și ne-am îndreptat spre primul nostru obiectiv,
Municipiul Codlea
Ne-a impresionat foarte mult Codlea cu ale sale clădiri istorice extraordinar de bine îngrijite, cu faptul că este unul dintre cele mai frumoase, curate și îngrijite orașe pe care le-am văzut la noi în țară. Codlea ne-a dus foarte mult cu gândul la orășelele austriece de munte.
Istoria Codlei începe de la Cavalerii Teutoni care au ridicat Cetatea Neagră la poalele Măgurii Codlei (deși cele mai vechi urme provin din epoca Bronzului Târziu) și continuă cu o co-existență a românilor alături de sași, trece prin multe invazii ale tătarilor, prin Primul și cel de-Al Doilea Război Mondial (101 sași din Codlea au căzut pe front în Primul Război Mondial, iar în cel de-Al Doilea Razboi Mondial o mare parte dintre sașii codleni au fost încadrați în forțele armate naziste și în Waffen-SS). Foarte multe lucruri extrem de interesante despre istoria Codlei puteți găsi aici, dar mai ales la obiectivele văzute de noi, despre care vom scrie imediat.
Muzeul Tradițiilor Codlene
Bogata istorie a Codlei este extraordinar de bine pusă în valoare de către comunitatea locală în acest muzeu despre a cărui existență am aflat absolut întâmplător, ca să fim foarte sinceri.
Citisem undeva despre codleni ca fiind foarte ospitalieri. Și da, este foarte adevărat. 😊
Inițial ne doream să vizităm doar Biserica, așa că am sunat la Primărie să verific dacă este deschisă, fiind stare de alertă. Cei de la Primărie au fost super drăguți și mi-au dat numărul de telefon al doamnei director de la Muzeu. Vreți să știți cât de faini sunt codlenii? Doamna director a muzeului a aflat despre ce obiective din împrejurimi doream să vizităm (în mare, multe biserici fortificate) și mi-a trimis în 30 de minute mesaje cu toate numerele de telefon ale preoților din localitățile respective și ne-a invitat să vizităm Muzeul Codlei. Când am ajuns acolo, o altă doamnă, muzeograf, știa că urma să venim și ne aștepta. 😊😮
Pot să vă spun doar că am rămas uimită de ospitalitate, de pasiunea doamnei muzeograf, de felul în care vorbea despre orașul său cu atâta drag și de bogata istorie a Codlei, prezentată atât de frumos de către dânsa.
Am aflat poveștile unor mari personalități codlene, printre care cea a aviatorului Albert Ziegler, întreaga istorie a orașului, felul în care sașii au conviețuit alături de români, cum în oraș sunt atât biserici săsești, cât și românești, despre tradițiile sașilor, precum tăblița vecinătății (un fel de WhatsApp vechi săsesc), despre cât de mult iubeau ei Țara Bârsei, pe care o considerau un tărâm binecuvântat.
Mai jos, o cameră săsească cu portretele reale ale unei familii vechi de sași codleni. Pentru cine știe germană, interesant de văzut ce scrie pe ștergarul cusut de sub portrete 😉
Am aflat despre cum au trecut sașii de la organizarea în bresle la micile lor ateliere meșteșugărești sau chiar fabrici. Despre prima uzină electrică din Țara Bârsei, fabrica de scaune și fotolii a fraților Hornug, fabrica de mobilă Christel, moara chimică, care a devenit apoi "Colorom". Dacă nu știați unde au luat naștere culorile Gallus, ei bine, aflați că în Codlea.
Mai jos sunt afișe cu reclamele fabricilor de la începutul anilor 1900, cât și costume tradiționale săsești, românești și secuiești.
În spatele costumelor tradiționale se aflau fotografii foarte vechi ale unor familii săsești și românești extinse, care au trăit în Codlea și ai căror strănepoți încă locuiesc acolo și au fost la deschiderea muzeului. 😮
Muzeul are și o mică parte de istorie comunistă, Codlea fiind unul dintre orașele puternic industrializate în vremea comunismului (Sere Codlea, Colorom, Avicola, Întreprinderea Mecanică, Țesătoria etc).
Ce v-am scris aici cred că nu reprezintă nici 5% din ceea ce puteți vedea sau afla vizitând muzeul (iar eu am tot zorit-o ca o neghioabă pe doamna muzeograf, așa cum fac eu de obicei când sunt cu Sfârco după mine). Despre muzeu am aflat că este făcut cu fonduri europene, ca atare anul acesta (2020) mai poate fi vizitat gratuit.
Am ieșit apoi din muzeu pentru a vizita
Biserica Fortificată din Codlea
Care se află chiar în curtea interioară a muzeului.
În fața Bisericii, cât și pe peretele acesteia sunt trecute numele eroilor codleni din Primul Război Mondial.
Cetatea bisericească din Codlea a fost ridicată în sec XIII.
Biserica este înconjurată cu un zid înalt de peste 8 metri, care apăra localnicii de invaziile otomane.
În zona arcadelor se aflau camerele cu provizii.
Puțin atipic pentru biserici, turnul-clopotniță (al cărui mecanism funcționează și în zilele noastre, știm pentru că l-am auzit 😊) este separat de Biserică.
Nouă ne-a plăcut tare mult în Codlea. Și deși nu ni se întâmplă decât foarte rar să vizităm aceleași locuri de mai multe ori, categoric că vrem să ne întoarcem aici. 😊
Citisem undeva despre codleni ca fiind foarte ospitalieri. Și da, este foarte adevărat. 😊
Inițial ne doream să vizităm doar Biserica, așa că am sunat la Primărie să verific dacă este deschisă, fiind stare de alertă. Cei de la Primărie au fost super drăguți și mi-au dat numărul de telefon al doamnei director de la Muzeu. Vreți să știți cât de faini sunt codlenii? Doamna director a muzeului a aflat despre ce obiective din împrejurimi doream să vizităm (în mare, multe biserici fortificate) și mi-a trimis în 30 de minute mesaje cu toate numerele de telefon ale preoților din localitățile respective și ne-a invitat să vizităm Muzeul Codlei. Când am ajuns acolo, o altă doamnă, muzeograf, știa că urma să venim și ne aștepta. 😊😮
Pot să vă spun doar că am rămas uimită de ospitalitate, de pasiunea doamnei muzeograf, de felul în care vorbea despre orașul său cu atâta drag și de bogata istorie a Codlei, prezentată atât de frumos de către dânsa.
Am aflat poveștile unor mari personalități codlene, printre care cea a aviatorului Albert Ziegler, întreaga istorie a orașului, felul în care sașii au conviețuit alături de români, cum în oraș sunt atât biserici săsești, cât și românești, despre tradițiile sașilor, precum tăblița vecinătății (un fel de WhatsApp vechi săsesc), despre cât de mult iubeau ei Țara Bârsei, pe care o considerau un tărâm binecuvântat.
Mai jos, o cameră săsească cu portretele reale ale unei familii vechi de sași codleni. Pentru cine știe germană, interesant de văzut ce scrie pe ștergarul cusut de sub portrete 😉
Am aflat despre cum au trecut sașii de la organizarea în bresle la micile lor ateliere meșteșugărești sau chiar fabrici. Despre prima uzină electrică din Țara Bârsei, fabrica de scaune și fotolii a fraților Hornug, fabrica de mobilă Christel, moara chimică, care a devenit apoi "Colorom". Dacă nu știați unde au luat naștere culorile Gallus, ei bine, aflați că în Codlea.
Mai jos sunt afișe cu reclamele fabricilor de la începutul anilor 1900, cât și costume tradiționale săsești, românești și secuiești.
Muzeul are și o mică parte de istorie comunistă, Codlea fiind unul dintre orașele puternic industrializate în vremea comunismului (Sere Codlea, Colorom, Avicola, Întreprinderea Mecanică, Țesătoria etc).
Ce v-am scris aici cred că nu reprezintă nici 5% din ceea ce puteți vedea sau afla vizitând muzeul (iar eu am tot zorit-o ca o neghioabă pe doamna muzeograf, așa cum fac eu de obicei când sunt cu Sfârco după mine). Despre muzeu am aflat că este făcut cu fonduri europene, ca atare anul acesta (2020) mai poate fi vizitat gratuit.
Am ieșit apoi din muzeu pentru a vizita
Biserica Fortificată din Codlea
Care se află chiar în curtea interioară a muzeului.
În fața Bisericii, cât și pe peretele acesteia sunt trecute numele eroilor codleni din Primul Război Mondial.
Cetatea bisericească din Codlea a fost ridicată în sec XIII.
Biserica este înconjurată cu un zid înalt de peste 8 metri, care apăra localnicii de invaziile otomane.
În zona arcadelor se aflau camerele cu provizii.
Aici unde vedeți acele uși se ascundeau localnicii. În fiecare nișă sunt de fapt două uși, una sus și una jos și da, familiile intrau și sus și jos să se ascundă (nu știu să vă spun cum încăpeau 😅).
Puțin atipic pentru biserici, turnul-clopotniță (al cărui mecanism funcționează și în zilele noastre, știm pentru că l-am auzit 😊) este separat de Biserică.
Nouă ne-a plăcut tare mult în Codlea. Și deși nu ni se întâmplă decât foarte rar să vizităm aceleași locuri de mai multe ori, categoric că vrem să ne întoarcem aici. 😊
Din Codlea am plecat apoi spre
Ansamblul Rupestru de la Șinca Veche
Șinca Veche este locația asupra căreia am decis fix în aceeași zi.
Mama Rachetă a văzut de dimineață la cafea un filmuleț făcut de cineva cu o zi în urmă acolo, iar apoi, căutând mai multe informații pe internet, a citit că "locul este faimos pentru fenomenele paranormale, viziuni și vise
premonitorii, dar și pentru faptul că dorințele credincioșilor ce se
roagă în templu se adeveresc".
Mi-am adus aminte de dorința Șefului de Trib de a mă duce în Pădurea Baciu unde zice-se că se petrec fenomene paranormale, în mare dispariții. 😂😂😂
Și am zis: iată fenomene paranormale, unde nu dispare nimeni. Ca să fiu sinceră, cu asta l-am atras, pe lângă ochii de căprioară, ca să putem schimba traseul convenit inițial.
Noi am mers întâi la Schitul Sf. Nectarie, cu gândul de a ne ruga, ceea ce nu am putut face, deoarece când a văzut spațiu închis și aglomerație, pe Sfârco l-a apucat o frumusețe de meltdown. Deci am intrat, ne-am închinat, ne scuzați și am ieșit.
În imaginea de mai sus, o poză cu mafioata fără ciorapi. 😂😂😂
Am trecut apoi pe lângă trovanți și pe lângă izvorul din care lumea căra bidoane întregi cu apă.
Am înțeles că apa din acel izvor ar fi vindecătoare. Dacă este așa, cred că un pahar de apă ar fi la fel de eficient precum șase bidoane de 5 litri, cât se chinuiau niște neni să care (își puseseră inclusiv copiii să coboare de pe deal cu bidoane în spate 😏).
Poze de la izvor nu pun, că la ce aglomerație era acolo, mi-ar lua mult să blurez toate fețele. 😬
Am intrat apoi in templu, care da, mi s-a părut extraordinar, dar de a cărui frumusețe iar nu ne-am putut bucura. Pentru că semi-întuneric, aglomerație, spațiu închis, deci meltdown. 😵
Ca să vă spunem sincer, am mai merge la Șinca Veche, dar în niciun caz în weekend cu baia de mulțime aferentă. Este extraordinar de frumos acolo și este un loc de a cărui liniște chiar te-ai putea bucura. Am sta acolo pe o băncuță cel puțin o oră să auzim păsările și izvorul și să avem timp să ne liniștim Gușterul între meltdown-uri sau să îl pregătim cum se cuvine pentru fiecare intrare în spațiu îngust sau întunecat.
Aceasta a fost cea de a treia zi și ultima parte a mini-vacanței noastre la Brașov și da, recomandăm din tot sufletul atât Codlea, cât și Ansamblul de la Șinca Veche (am uitat să vă spun că drumul Brașov-Șinca este foarte frumos, la fel de acolo spre Poiana Mărului, cum vii spre București).
Pe data viitoare!
Comentarii
Trimiteți un comentariu