Scurtă excursie în Prahova: Ceptura, Vărbila, Țipărești.

M-am învrednicit, în sfârșit, să scriu despre scurta excursie de weekend-ul trecut a familiei Rachetă.
Săptămâna trecută a fost o săptămână tristă pentru pitici, întrucât Maricica, fetița noastră metalică de ne duce prin toate călătoriile a fost internată la service pentru că i-a sucombat ceva la partea electrică în vizita noastră la muzee.
Dar cum familia Rachetă nu poate sta în casă, am fost la bunici cu cerșitul și am făcut rost de o verișoară mai îndepărtată de-a Maricicăi. Mai foarte îndepărtată. 😂😂😂 Și un pic gârbovită de un copac căzut pe ea în tinerețe. Dar fiind cal de dar, am zis să nu o căutăm prea tare de hibe, așa că: Diiii, Silver, la drum!

Am plecat de acasă destul de târziu, așa că am dorit ca la prima locație să găsim și un loc în care se poate servi masa, ca să nu avem parte de exorcizări sfârcolăcești, așa că am ales ca prim obiectiv o locație la doar 80 de km de București, mai precis



Vinalia- Conacul din Ceptura

Conacul se află pe Drumul Vinului Prahovean, în localitatea Ceptura de Jos. Zece hectare de vie relativ nouă (2011) poziționată într-una din localitățile cu renume viticol, în mijlocul cărora se află un vechi conac recondiționat.

În cazul în care nu v-am spus până acum, Mama Rachetă este absolut îndrăgostită de arhitectura neo-românească (și de stilul Tudor, dar despre asta vom discuta cu altă ocazie).

Am avut noroc, întrucât am găsit și masă liberă la terasă, fără să facem rezervare dinainte.
Majoritatea meselor erau ocupate de persoanele cazate acolo. Întrucât noi nu ne-am cazat la ei, nu am făcut fotografii și în interior, dar din ce am văzut la ei pe site, interiorul, atât camerele, cât și zonele comune, arată foarte bine.
În poza de mai sus, în spatele băieților, dincolo de terasă au și piscină în aer liber.

Prețurile de la restaurant sunt cumva peste medie, meniul nu este unul stufos, dar mâncarea este într-adevăr foarte bună. Eu am fost foarte curioasă să încerc mămăliguța friptă cu ciuperci sălbatice și parmezan. A fost delicioasă. Am încercat să o replic și acasă, dar mi-am dat seama că aia este, nu pot fi și frumoasă și deșteaptă și să fac și dish-uri mișto cu plating de restaurant.

Tot de la terasă am achiziționat și sticlele de vin pentru acasă. Aș fi băut un păhărel și acolo, dar la ce căldură era știam că orice picătură de alcool o să îmi iasă pe ochi. Pentru Șeful de Trib nu pot să zic decât că îmi pare rău că este desemnat șofer băutor de sucuri sau beri fără alcool. 😂

Cam așa arăta peisajul din fața noastră de la terasă.

Am plecat de la Conacul din Ceptura spre următoarea noastră destinație,



Mănăstirea Vărbila



Am ales să vizităm Vărbila pentru valoarea sa istorică și pentru că aflasem că este și renovată relativ recent.
Ansamblul medieval al Mănăstirii Vărbila este monument istoric de secol XVI.

Spre deosebire de alte mănăstiri vizitate, întreg ansamblul de la Vărbila este relativ micuț, dar foarte bine îngrijit. Și acum ca să fiu sinceră, știți vorba aia cu ulciorul și cu apa?
Ei, pe cât de norocoși am fost să prindem masă la Vinalia, pe atât de... mai puțin norocoși am fost la Vărbila unde am prins un autocar cu pelerini care parca fix când să intrăm noi. 😁
Poza de mai sus este făcută ultra-rapid, în două secunde, înainte să se deschidă ușile autocarului și să se dea bătălia de la podul Vărbila. 😂😂😂

După cum puteți vedea, nu am putut fotografia cadre ample cu ansamlul mănăstirii din cauza aglomerării subite, așa că am fotografiat și eu mai un colț de biserică, mai o frunză de trandafir, mai o bucatica de alee 😂.
Zici că eram într-un câmp de luptă. O dată că mă chinuiam să nu prind pe nimeni în poze, apoi încercam să nici nu fiu surprinsă în pozele altora. Pentru asta, am aplicat tactica de o știam de la Laser Maxx, aceea de a fugi in zig zag, doar că de data asta nu aveam o pușcă laser în mână, ci un telefon. 😂😂😂 Cred totuși că nu am obținut punctaj mare și că este posibil să apar în pozele de pe Facebook ale unor doamne sextagenare.

De la Vărbila am plecat la Mănăstirea Jercălăi, aflată la doar 5 km de Vărbila, unde, la fel ca și anul trecut, am găsit închisă Biserica veche din lemn (renovare).
Așa că ne-am gândit să dăm o tură și pe la



Grădina de Lavandă din Țipărești, Prahova




Prea văzusem eu că anul ăsta toată lumea a dat buzna în lanurile cu lavandă și am zis că e musai să fim și noi la modă 😅.
Ca să fiu sinceră, m-am dus la Țipărești cu așteptări foarte joase. Adică mă așteptam să găsesc acolo aglomerația de pe lume și un câmp în mijlocul nicăieriului.
Ei bine, am fost cu toții plăcut surprinși. Chiar și Șeful de Trib, care inițial nu a înțeles nevoia mea stringentă de a merge într-un lan de lavandă. Femeile și nevoile lor de neînțeles. 😂

Ei bine, Șeful de Trib a fost foarte încântat. Și credeți-mă, că nu e deloc ușor de mulțumit. Doar m-a ales pe mine. 😂😂😂

Ne-a plăcut mult că locația nu este la stradă, deci ai parte de toată liniștea, că există chiar și un spațiu destul de măricel de parcare (ce-i drept, nu este amenajat, dar nu îți lași mașina în stradă să stai cu grija ei). Țipăreștiul este un sat înconjurat de păduri, iar drumul de acces este foarte bun.

Ca să ajungi la Grădina de lavandă trebuie să treci peste un pod pe care am zăbovit puțin întrucât Sfârco este mare fan poduri. 😅

Ce ne-a plăcut cel mai mult a fost faptul că cei de la Grădina de Lavandă sunt foarte bine organizați și au încercat să re-creeze un spațiu care să te ducă cu gândul cât mai aproape de aerul provensal al unei plantații de lavandă.

De la gărdulețul alb care înconjoară locul, la spațiile de relaxare (mă și gândeam că să vezi cum o să stăm noi prin noroi pe jos dacă obosim). Au atât băncuțe făcute din paleți vopsiți în alb și mov, cât și baloți de paie cu pernuțe, umbrar, plus diferite locuri special amenajate pentru a te fotografia.

Noi am preferat să mergem direct în lanul de lavandă, care mirosea într-un mare fel. 😇
Și da, pentru că toate pozele văzute până acum din lanurile de lavandă sunt prelucrate cu filtre și contraste, noi am preferat să facem așa cum facem de obicei, adică poze cu telefonul, #nofilter #nomakeup. Un fel de #iwokeuplikethis, ca să puteți să vedeți toată treaba cât mai puțin cosmetizat.

Sfârco a zburdat ca un ied turbat pe cărările dintre tufele de lavandă atât de mult, încât bineînțeles că spre final a trebuit ca Șeful de Trib să se transforme în cărăuș. 😂
Iar Sfârco în loc să aprecieze, s-a gândit să ne răsplătească efortul o fotobombă. 😂😂😂

 

Ne-am odihnit apoi puțin în locurile special amenajate.

Și da, la locație există și un stand cu produse din lavandă, mi se pare că aveai de unde să îți iei și ceva de băut (am fost atât de încântați de plimbare, că nici nu am fost foarte atenți de tot ceea ce se întâmpla în jurul nostru) și da, erau chiar și toalete.

Intrarea a fost 10 lei pentru noi, adulții, Sfârco a intrat gratis. Mi se pare că pentru copiii mai mari se percepe taxă.

Dacă vreți să vă bucurați de lanurile de lavandă, trebuie să știți că în principiu o puteți face doar o singură lună pe an, iunie-iulie (în funcție de localizarea lanului). Cei de la Țipărești au anunțat recoltarea lavandei undeva imediat după prima săptămână a lunii iulie.

 

Am plecat apoi spre casă, încărcați cu energia locurilor văzute și cu multă lavandă pe care am scuturat-o nițel în mașina lui buni. Așa că buni, dacă citești aici, să știi că mașina ta nu e murdară, ci e presărată cu potpourri. 😂

Acestea fiind spuse, trebuie să vă lăsăm. Lucrăm la noi trasee și ne așteaptă hărțile să le dăm peste cap. 😁

Weekend-uri cât mai frumoase și cu cât mai multe poteci de bătătorit!